Revista editata de: Departamentul de Drept al Academiei de Studii Economice din Bucuresti Si Societatea de Științe Juridice și Administrative ISSN: 2247-7195 e-ISSN 2248 – 0382 ISSN-L 2247 – 7195 Frecventa aparitiei: 2 numere / an Contact: office@TribunaJuridica.eu PARTENERI: CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ PERSPECTIVE ALE DREPTULUI AFACERILOR ÎN MILENIUL AL TREILEA www.businesslawconference.ro INTERNATIONAL CONFERENCE GLOBAL ECONOMICS AND GOVERNANCE www.gegresearch.org Editura ASE www.editura.ase.ro JURIDICE.ro www.juridice.ro |
Articol 1 - Formele de reparare a prejudiciului în dreptul internaţionalRezumat
Răspunderea internaţională a statelor a fost un subiect care a atras atenţia numeroaselor entităţi existente la nivel internaţional şi regional, dar şi a instituţiilor de învăţământ angajate în codificarea dreptului internaţional. Când se punea problema codificării la nivel internaţional sau regional, răspunderea statelor era în mod special considerată o temă de mare importanţă şi introdusă în programele de lucru stabilite. S-a pornit astfel de la răspunderea internaţională a statelor pentru daune aduse pe teritoriul lor persoanei sau proprietăţii străinilor, problemă abandonată ulterior, dar regăsită oarecum în cadrul protecţiei diplomatice, şi s-a ajuns la răspunderea statelor pentru fapte internaţional ilicite, separându-se de aceasta răspunderea statelor pentru consecinţe prejudiciabile rezultate din activităţi care nu sunt interzise de dreptul internaţional. Specialiştii angrenaţi în elaborarea proiectului privind ,,Răspunderea statelor pentru fapte internaţional ilicite" au identificat în practica statelor şi în jurisprudenţa internaţională aspectele esenţiale ce trebuiau urmărite în codificarea domeniului indicat. Considerând că satisfacerea pretenţiei unui stat prejudiciat se realizează atunci când prejudiciul suferit este acoperit, s-a acordat o atenţie deosebită formelor de reparare a prejudiciului, şi anume:restituirea în natură (restitutio in integrum), prin echivalent (despăgubiri) şi satisfacţia. Cuvinte-cheie: fapt internaţional ilicit, prejudiciu, restituirea în natură, despăgubiri, satisfacţia. Articol 2 - Principiul atribuirii de competenţe în Uniunea EuropeanăRezumat
Delimitarea competenţelor în Uniunea Europeană este guvernată de principiul atribuirii. Pornind de la cuprinsul acestor dispoziţii, lucrarea, în primele trei părţi ale acesteia, defineşte şi clasifică competenţele de atribuţie potrivit tratatelor ce stau la baza Uniunii Europene (Tratatul asupra Uniunii Europene şi Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene) şi a jurisprudenţei Curţii de Justiţie. Următoarele trei părţi ale lucrării detaliază fiecare clasificare în parte, punând în evidenţă delimitarea clară a competenţelor Uniunii de cele ale statelor membre, realizată de Tratatul de la Lisabona, ca şi modificările aduse de acest tratat. Cuvinte-cheie: competenţă, atribuţie, competenţe de control, competenţe de acţiune, competenţă exclusivă, competenţă partajată, competenţe exprese, competenţe subsidiare, competenţe implicite. Articol 3 - Serviciile de plată pe piaţa Uniunii Europene şi a Spaţiului Economic European în perioada actualei crize economiceRezumat
Începând cu data de 1 noiembrie 2009 a intrat în vigoare Ordonanţa de Urgenţă nr. 113/2009 care transpune în legislaţia românească Directiva privind Serviciile de Plată (PSD "Payment Services Directive"), aplicabilă la nivelul Uniunii Europene (UE) şi a Spaţiului Economic European (SSE). Aceste reglementări au drept scop transparenţa informaţiilor bancare cu privire la serviciile de plată; crearea unui cadru legal unic la nivelul UE şi SEE în materia serviciilor de plată şi protecţia consumatorilor de servicii de plată. Reglementările cuprinse în Directiva privind Serviciile de Plată se aplică tuturor operaţiunilor de plată efectuate în moneda oricărui stat membru aparţinând UE şi SEE, dacă atât banca plătitorului, cât şi cea a beneficiarului se află într-un stat membru. Serviciile de plată care intră sub incidenţa noii legislaţii sunt constituite din plăţile prin ordin de plată, plăţile electronice, plăţile prin card bancar, plăţile prin debitare directă, tranzacţiile cu numerar, plăţile programate şi remiterea de bani, în condiţii de transparenţă şi informare a utilizatorilor şi cu respectarea unui set de drepturi şi obligaţii de către toate părţile implicate în operaţiune. Cuvinte-cheie: servicii de plată, sistem bancar, instituţii financiare, plata electronică, ordin de plată Articol 4 - Cambia şi biletul la ordin – privire comparativăRezumat
Lucrarea prezintă regimul juridic al cambiei şi cel al biletului la ordin, precum şi asemănările şi deosebirile dintre cambie şi bilet la ordin în dreptul românesc şi în dreptul internaţional privat. Sunt analizate în acest articol modalităţile de emitere a cambiei şi a biletului la ordin, menţiunile esenţiale pe care trebuie să le cuprindă cambia şi biletul la ordin, drepturile şi obligaţiile rezultate din înscrisul cambial şi din biletul la ordin, transmiterea cambiei şi a biletului la ordin, prezentarea cambiei şi a biletului la ordin la plată în original sau prin trunchiere (în format electronic), legea aplicabilă cambiei şi biletului la ordin în dreptul comerţului internaţional. Articolul cercetează şi reglementarea în noul Cod civil român a aspectelor de drept internaţional privat privind cambia şi biletul la ordin. Concluziile articolului subliniază utilitatea deosebită a acestor titluri de valoare pentru economia de piaţă contemporană. Instituţionalizarea circulaţiei titlurilor de valoare reprezintă una dintre cele mai importante contribuţii ale dreptului comercial la progresul activităţii comerciale moderne. Cuvinte-cheie: cambie, bilet la ordin, trăgător, tras, emitent, acceptare. Articol 5 - Răspunderea furnizorilor de servicii ale societăţii informaţionale în RomâniaRezumat
Scopul urmărit de prezenta lucrare este de a analiza legislaţia, doctrina şi jurisprudenţa privind răspunderea furnizorilor de servicii ale societăţii informaţionale din România şi de a contribui la stadiul actual al cunoaşterii în materie. Obiectivele urmărite de autor sunt: identificarea particularităţilor de implementare în dreptul românesc a Directivei Comerţului Electronic; identificarea problemelor care ar putea apărea la interpretarea legislaţiei româneşti; elaborarea de propuneri de lege ferenda. În dreptul românesc, regula este răspunderea furnizorilor de servicii ale societăţii informaţionale. Limitarea răspunderii se aplică numai pentru anumite activităţi desfăşurate de prestatorii de servicii, definite limitativ de art. 12-15 din Legea nr. 362/2002, cum ar fi: intermediere prin simpla transmitere, stocare temporară de informaţii, stocare permanentă de informaţii, oferirea de instrumente de căutare a informaţiei şi legături cu alte pagini de web. Legea română nu oferă posibilitatea obligării unui furnizor de servicii să monitorizeze, fie şi în cazuri particulare, informaţiile pe care le transmite sau stochează sau obligaţia de a căuta activ fapte şi circumstanţe. Notificarea şi procedura de înlăturare a conţinutului nu sunt obligaţii legale în legea română. Legea română se aplică numai furnizorilor de servicii stabiliţi în România. Cuvinte-cheie: furnizor de servicii ale societăţii informaţionale, intermediere prin simpla transmitere, stocare temporară de informaţii, stocare permanentă de informaţii, instrumente de căutare a informaţiei, legături cu alte pagini web. Articol 6 - Consideraţiuni privind modificările aduse răspunderii disciplinare prin Legile nr. 40/2011 şi 62/2011Rezumat
Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Codului Muncii şi Legea Dialogului Social nr. 62/2011 au modificat într-un mod semnificativ cadrul legislativ care reglementează relaţiile de muncă. Începând cu acest an, arhitectura instituţiilor fundamentale de drept al muncii a suferit schimbări care se vor materializa în noi direcţii de abordare atât pentru salariaţi şi angajatori, cât şi pentru instanţele judecătoreşti care vor trebui să interpreteze noile dispoziţii legislative într-un mod echitabil. Dintre modificările esenţiale aduse prin legile amintite mai sus, ne vom opri asupra celor care vizează modificările şi aplicabilitatea răspunderii disciplinare a salariaţilor. Cuvinte-cheie: Legea Dialogului Social, răspundere disciplinară, regulament intern, contract colectiv de muncă, aplicarea sancţiunilor disciplinare, cercetare disciplinară. Articol 7 - Unele consideraţii privind cumulul răspunderii disciplinare cu răspunderea penalăRezumat
Între diferitele forme ale răspunderii juridice există numeroase întrepătrunderi şi puncte de contact care se concretizează în scopul lor comun, şi anume determinarea unui comportament activ al membrilor societăţii. Pornind de la afirmaţia potrivit căreia caracterul autonom al diferitelor forme ale răspunderii juridice nu înseamnă că acestea se exclud, în cele ce urmează, având în vedere autonomia sferelor de relaţii sociale legal ocrotite prin diverse acte normative, vom analiza cumulul răspunderii disciplinare cu altă formă a răspunderii juridice, răspunderea penală. Desigur, acest lucru este posibil numai dacă fapta săvârşită cu vinovăţie de către salariat constituie atât abatere disciplinară, cât şi infracţiune. Această formă de cumul este posibilă fără a se încălca prin aceasta principiul non bis in idem, dat fiind faptul că fiecare dintre normele juridice avute în vedere ocrotesc relaţii sociale diferite, iar principiul interzice numai aplicarea pentru aceeaşi faptă ilicită, a două sau mai multe sancţiuni de aceeaşi natură. Cuvinte-cheie: răspundere disciplinară, răspundere penală, abatere disciplinară, infracţiune. |
Declaratie de etica si malpraxis Declaratie privind accesul deschis INDEXARI:
Baze de date internationale recunoscute pentru domeniul stiintelor juridice (conform Anexei nr. 24 din Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 6129/2016): Alte baze de date internationale: Baze de date nationale Biblioteci si cataloage internationale click aici Biblioteci si cataloage nationale click aici Schimburi internaționale de reviste click aici |